Sindromul de ochi uscat: cauze, simptome și tratament

 

Sindromul ochiului uscat este o tulburare a filmului lacrimal, care apare dintr-un cumul de cauze și care poate provoca leziuni la nivelul suprafeței oculare. Această suferință este asociată cu o serie de simptome, care sunt percepute sub forma unui disconfort ocular supărător și persistent.

Care sunt cauzele 

Numit și keratoconjunctivita sicca, sindromul ochilor uscați este o tulburare multifactorială datorată inflamației suprafeței oculare și glandei lacrimale, deficienței neurotrofice a glandei lacrimare și disfuncției glandelor meibomiene. Glanda lacrimală, situată deasupra globului ocular, sub pleoapa superioară, este cea care secretă stratul apos al filmului lacrimal (format din lipide, apă, molecule cu rol antimicrobian și mucus, care favorizează aderența lacrimilor la suprafața oculară), în timp ce glandele meibomiene, situate la nivelul pleoapelor, secretă uleiuri care stabilizează pelicula lacrimală, împiedicând evaporarea, pentru a menține ochiul umed și confortabil. Există 25, până la 40 de glande meibomiene în pleoapele superioare, și 20, până la 30, în pleoapa inferioară.

 

Disfuncția acestor glande este principala cauză ce duce la sindromul ochilor uscați, dar sunt frecvente situațiile în care sunt asociate și alte probleme, de la blefarită, la așa numitele boli de colagen (poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, sclerodermia, artrita psoriazică, lupusul eritematos sistemic etc.) și de la bolile endocrine, la ciroză hepatică și diabet zaharat. Alte cauze pot fi afecțiunile locale ale ochiului, de la paralizia periferică a nervului facial, până la traumatisme ale glandei lacrimare și conjunctivite cronice. Sindromul Sjogren, o suferință autoimună cu manifestări complexe, poate avea printre efecte și sindromul ochilor uscați, mai ales la persoanele tinere.

 

Sindromul de ochi uscat mai poate fi cauzat și de clima uscată, purtarea îndelungată a lentilelor de contact, lucrul îndelungat în fața ecranelor, cosmeticele (eyeliner și mascara), poluare, aerul condiționat și fumul de țigară. Statistic, s-a constatat o incidență crescută la populația asiatică, a celor care locuiesc în regiunile nordice, precum și la persoanele de peste 40 de ani, fiind mai frecventă la femei, în timpul sarcinii și după menopauză.

 

În plus, transplantul de cornee, operațiile de cataracta, utilizarea pe termen lung a medicamentelor sistemice de tipul diureticelor, antihistaminicelor, antidepresivelor, medicația pentru scăderea colesterolului și contraceptivele orale pot fi asociate cu sindromul ochiului uscat.

Simptome

Din punctul de vedere al simptomelor, acestea sunt mereu bilaterale, manifestându-se, uneori, cu intensități diferite. Senzațiile sunt de arsură și usturime, „nisip în ochi”, durere, corp străin la nivel ocular. Acestea sunt combinate cu mâncărime, ochi roșii, tulburări de vedere (vedere încețoșată) și sentimentul de oboseală oculară. Uneori, senzația de uscăciune oculară poate alterna cu episoade de lăcrimare intensă.

 

Simptomele pot fi mai atenuate sau lipsesc dimineața și se accentuează pe parcursul zilei ori după efort prelungit (lucrul în fața ecranelor, privitul la televizor, cititul). Uneori, la nivelul marginii pleoapelor, se formează depuneri mucoase sau cruste. La toate acestea, se pot asocia fotofobia, clipitul des, umflarea pleoapelor și diferite forme de conjunctivită.

Diagnostic

Deoarece sindromul ochiului uscat poate fi asociat cu o multitudine de cauze, fiind simptom al unor afecțiuni, este importantă efectuarea unei evaluări generale a stării de sănătate, înainte de a trece la tratament. O atenție deosebită trebuie acordată afecțiunilor metabolice de tipul diabetului, bolilor tiroidiene și afecțiunilor țesutului conjunctiv. Istoricul medical al pacientului (inclusiv cu privire la afecțiunile oculare anterioare și la medicația uzuală) este esențial pentru un diagnostic corect.

 

Examinarea clinică trebuie să fie extrem de minuțioasă și urmărește evaluarea stării suprafeței oculare și a glandelor meibomiene, precum și a altor boli inflamatorii ale suprafeței oculare sau infecții acute ori cronice anterioare. Investigarea cu biomicroscopul a conjunctivei și corneei poate identifica eventualele leziuni ale acestora. Este utilă și investigarea fundului de ochi, întrucât unele afecțiuni au ca simptom ochii uscați, fiind asociate și cu afectarea profundă a globului ocular. Adesea, pacienții cu sindrom de ochi uscat prezintă uveită (o inflamație a tunicii vasculare a ochiului) și chiar urme de abraziune a corneei.

 

Pentru confirmarea diagnosticului, pot fi necesare teste care să identifice stabilitatea filmului lacrimal. Acestea măsoară intervalul, în secunde, între două clipiri și prima apariție a unei pete uscate sau a unei discontinuități a filmului lacrimal. Pacienții care clipesc la mai puțin de trei secunde sunt diagnosticați cu ochi uscat clinic.

Tratament pentru sindromul de ochi uscat

Tratamentul ochiului uscat depinde de cauza și severitatea afecțiunii. Lacrimile artificiale sunt folosite pentru a compensa deficitul apos al filmului lacrimal și pentru a dilua mucusul și secreția uleioasă a glandelor meibomiene. Lacrimile artificiale sunt preparate cu diferite vâscozități pentru fiecare patologie în parte. Dacă deficitul lacrimal este sever, se pot utiliza agenți mai vâscoși, cum ar fi geluri sau unguente, pentru a menține o protecție de lungă durată.

 

În funcție de diagnostic (care urmărește, în principal, să identifice cauza ce duce la apariția sindromul de ochi uscați), pot fi utilizați steroizi topici sau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, dacă afecțiunea este efectul unei inflamații. Antibioticele pot fi necesare dacă sindromul este asociat cu complicații de natură infecțioasă ale corneei. O parte importantă a tratamentului este menținerea unei igiene riguroase a pleoapelor, prin terapie medicamentoasă locală.

 

Cazurile severe au nevoie de ser autolog, pentru a realiza regenerarea suprafeței deteriorate a ochiului. Serul autolog oftalmic este produs din serul sanguin și plasma proprii ale pacientului. Acest lichid conține factori de creștere (care promovează epiteliul și alte componente esențiale, prezente în lacrimile naturale), imunoglobuline, vitamina A și fibronectină.

 

La ochii uscați în mod sever, poate fi utilizată intervenția chirurgicală, cum ar fi ocluzia punctuală, pentru a minimiza drenajul lacrimal. Anumite manevre chirurgicale pot fi, de asemenea, efectuate pentru a trata cauze specifice.

 

Metodele de tratament sunt complexe și se adresează atât cauzelor care duc la apariția suferinței, cât și simptomelor pe care sindromul de ochi uscat le provoacă.

Prevenția

Măsurile preventive trebuie luate în calcul, deși acestea nu pot să evite sindromul de ochi uscați, dar pot ocoli situațiile severe.

 

Cele mai importante măsuri preventive sunt:

  • menținerea unei bune igiene a ochilor, evitând infecțiile de tipul conjunctivitelor sau blefaritelor;
  • impunerea unor perioade de relaxare și odihnă oculară, pentru cei care lucrează în fața ecranelor, la fiecare 60 de minute;
  • folosirea de umidificatoare, pentru a avea o atmosferă interioară benefică pentru sănătatea ochilor și a mucoaselor, în general, mai ales atunci când sunt folosite aparate de încălzire și de aer condiționat;
  • respectarea programului de somn – cea mai bună terapie pentru odihna și regenerarea oculară;
  • evitarea lecturii în lumina putina și a utilizării ecranelor luminoase în camere întunecate;
  • respectarea strictă a regulilor de igienă la purtarea lentilelor de contact;
  • demachierea corectă și regulată, dacă sunt utilizate cosmetice pentru ochi, și folosirea unor produse care să nu irite ochii;
  • evitarea fumatului, a locurilor cu mult praf și folosirea ochelarilor cu design etanș în mediile agresive pentru ochi, inclusiv în bazinele de înot;
  • evitarea administrării de medicamente fără sfatul medicului;
  • lacrimile artificiale, folosite preventiv, trebuie alese în funcție de componenta lacrimilor (lipidică, apoasă, mucoasă) care este deficitară;
  • aplicarea unor comprese calde pe suprafața pleoapelor fluidifică secrețiile lipidice și facilitează eliminarea lipidelor în filmul lacrimal;
  • dieta sănătoasă este un beneficiu pentru sănătatea ochilor, fiind recomandat consumul de alimente bogate în acizi grași esențiali, precum omega-3 și omega-6.

 

Ca toate celelalte afecțiuni ale omului, și sindromul de ochi uscați evoluează de la forme minore, la unele mai grave, care pot duce la complicații serioase și la afectarea vederii. Controalele oftalmologice periodice, alături de cele mai bune soluții terapeutice, pot identifica la timp această afecțiune.

 

Sursa foto: Shutterstock.com