Hipermetropia : Ce este, cauze si tratament

Hipermetropia – ce este, cauze și tratament 

 

Hipermetropia este unul dintre cele mai frecvente vicii de refracție, alături de miopie, și reprezintă un deficit de convergență, în sensul că imaginea nu se focalizează, așa cum este corect, la nivelul retinei, ci în spatele acesteia. De fiecare dată când imaginea se focalizează greșit, fie în spatele, fie în fața retinei, este neclară.

 

  • Ce este hipermetropia
  • Cauzele care duc la hipermetropie
  • Simptome și complicații
  • Hipermetropia la copii
  • Tipuri de hipermetropie
  • Diagnostic și tratament
  • Prevenție

Ce este hipermetropia

Este una dintre problemele comune de vedere, care afectează aproximativ o pătrime din populație. Persoanele cu hipermetropie pot vedea, de cele mai multe ori, bine și foarte bine, la distanță, dar au dificultăți atunci când este vorba despre privitul obiectelor de aproape.

 

Această problemă de vedere apare atunci când razele de lumină care intră în ochi nu se focalizează corect, pe retină, acolo unde se află receptorii sensibili la lumină, ci în spate, din cauza faptului că globul ocular este mai scurt decât capacitatea cristalinului de a concentra raza de lumină.

 

Hipermetropia poate să apară și la copii, dat fiind faptul că evoluția globului ocular este în curs de dezvoltare și, uneori, este mai scurt decât ar fi ideal. De fapt, mulți copii sunt hipermetropi, dar această eroare de refracție se corectează de la sine în primii ani de viață, pe măsură ce globul ocular ajunge la dimensiunea normală și reușește o focalizare corectă a imaginilor.

 

Deseori, hipermetropia este confundată cu presbiopia, care determină formarea imaginilor tot în spatele retinei, dar din alte cauze – respectiv ca urmare a faptului că se reduce, odată cu înaintarea în vârstă, capacitatea cristalinului de a se contracta pentru a forma, corect, imaginea.

Uneori, persoanele care suferă de miopie în prima parte a vieții (situație în care imaginile se formează în fața retinei) compensează această problemă prin instalarea presbiopiei, astfel că cele două vicii de refracție se echilibrează parțial. Este explicația pentru care unele persoane în vârstă pot vedea bine de aproape, fără ochelari. În cazul hipermetropiei, peste care apare presbiopia cauzată de îmbătrânirea fiziologică a ochiului, problemele de refracție se accentuează.

 

Uneori, hipermetropia este însoțită de astigmatism, situație în care imaginile sunt neclare și de aproape, și de la distanță, din cauza unor deformări ale corneei, care are și rol de lentilă.

Cauzele care duc la hipermetropie

Ochiul uman este similar unei camere foto. Corneea și cristalinul concentrează lumina care, în mod normal, dacă geometria ochiului este echilibrată perfect, ajunge exact în zona receptorilor vizuali de la nivelul retinei. Retina primește fasciculul de lumină și trimite impulsul nervos către creier, prin nervul optic, unde se realizează percepția imaginilor.

 

Dacă există unele aberații ale dimensiunilor globului ocular, adică diferențe în minus față de lungimea normală, de 23 mm a globului ocular, atunci imaginea este neclară. Un ochi hipermetropic va fi mai scurt de 23 mm sau va avea unele deformări ale corneei, ceea ce va face ca direcția razelor de lumină, care pătrund în ochi, să nu fie cea corectă. Oricare dintre factori sau ambii pot duce la hipermetropie.

 

Cauzele pentru care apar aceste aberații sunt de natură generică, de regulă, fiind transmise de la părinți la copii. Hipermetropia are o importantă componentă ereditară, astfel că, dacă unul dintre părinți sau amândoi au hipermetropie, este aproape sigur că și copiii vor moșteni această problemă oftalmologică.

 

Există și o hipermetropie a bebelușului și a copilului mic, dar acest lucru se corectează pe măsură ce globii oculari cresc.

Simptome și complicații

La persoanele tinere, cu hipermetropie, elasticitatea cristalinului poate să contribuie la compensarea viciului de refracție, prin efort continuu de acomodare și apare ceea ce se numește hipermetropie latentă. Dar, pentru că efortul este continuu și intens, acest fapt duce la instalarea prematură a presbiopiei.

 

Dacă hipermetropia depășește capacitatea de adaptare, iar vederea este neclară și la distanță, și de aproape, efortul ocular care forțează acomodarea și cel de la nivelul zonei de percepție a imaginilor la nivelul creierului sunt mari și mai ales permanente. Ca urmare, apar dureri de cap, dureri oculare, senzație neplăcută de oboseală vizuală, numită și astenopie acomodativă. Vederea este încețoșată frecvent și există o permanentă senzație de încordare a ochilor.

 

Poate apărea și ceea ce se numește spasm acomodativ, ca urmare a contracției exagerate a mușchiului care produce modificarea curburii cristalinului, manifestată printr-o vedere încețoșată la distanță, deși, în mod normal, hipermetropul vede bine la depărtare. Spasmul acomodativ poate fi favorizat de unele defecte de refracție asociate și de purtarea unor ochelari nepotriviți cu problemele reale ale ochiului.

Hipermetropia la copii

Simptomele sunt ușor de identificat la adult, care simte toate aceste neajunsuri și poate constata că problema este la nivelul ochilor. Dar, în cazul copiilor, lucrurile pot fi ceva mai complicate, dacă simptomele nu sunt identificate, cu atât mai mult cu cât cei mici nu sunt conștienți de neclaritatea vederii lor.

 

Simptomele și semnele pe care le poate prezenta un copil cu hipermetropie sunt: durerile de cap (deși acestea pot avea și alte cauze, dar trebuie inclusă și componenta oftalmologică), mai ales seara, în cazul școlarilor mici, strabismul din naștere sau care apare înainte de 3 ani (unul dintre ochi este întors spre interior, foarte des fiind asociat cu hipermetropia), oricât de superficial ar părea acesta, durerile de ochi, senzațiile neplăcute sau de usturime la nivelul unui singur ochi sau al ambilor, care determină copilul să-și frece ochii, să clipească frecvent sau să-și apropie pleoapele ori să-și încrețească fruntea, mai ales atunci când citește sau scrie. Inclusiv dificultățile de citire și scriere, performanțele școlare slabe și incapacitatea de concentrare pot fi provocate de problemele de refracție. Alte semne care trebuie luate în calcul sunt: tendința de a apropia caietul sau cartea pentru a scrie sau citi, senzația de disconfort la soare ori problemele de adaptare la întuneric sau la lumină slabă.

 

Dezvoltarea ochilor copiilor mici poate ameliora hipermetropia bebelușului, dar, uneori, această evoluție nu este simetrică și poate apărea ceea ce se numește un ochi leneș. Acest lucru se produce din cauza faptului că ochiul care focalizează greșit imaginea este ignorat de creier (locul unde se realizează percepția imaginilor) și acesta nu mai învață modul corect de a vedea. Dacă acest lucru nu este identificat și corectat, există riscul ca ochiul mai slab să nu mai vadă niciodată la fel de bine precum celălalt ochi.

 

Ambliopia (sau sindromul ochiului leneș) reprezintă o complicație a hipermetropiei la copii și nu este întotdeauna ușor de detectat. Mai mult, dacă există un deficit vizual la un singur ochi, este foarte dificil de identificat. În ambliopie, cel mai important lucru constă în depistarea și tratamentul precoce. Părinții care au suferit de ambliopie trebuie să acorde o atenție specială copiilor lor, pentru că problema se moștenește, de cele mai multe ori.

 

Este important ca toți copiii să facă un control oftalmologic complet în jurul vârstei de trei ani, control care poate identifica toate eventualele probleme. Cele mai multe se pot corecta complet, cu ochelari sau cu diverse metode terapeutice, până la vârsta de 6-7 ani, după care recuperarea devine foarte grea sau chiar imposibilă.

Tipuri de hipermetropie

Sunt trei mari categorii de hipermetropie, descrise în funcție de etiologia afecțiunii:

 

  • hipermetropia axială – apare cel mai des și este vorba despre un viciu de refracție moștenit, care se manifestă printr-un glob ocular mai mic decât capacitatea de focalizare a cristalinului și corneei; o scurtare a globului ocular cu doar un milimetru poate duce la o hipermetropie cu plus trei dioptrii; acest tip de hipermetropie apare și în cazul unor patologii care interesează zona oculară (tumori, inflamații), inducând o presiune și o deformare la nivelul globului ocular;
  • hipermetropia de curbură – mai rară, este urmarea micșorării razei de curbură a cristalinului;
  • hipermetropia de indice – se referă la scăderea indicelui de refracție al cristalinului concomitent cu unele boli oculare (scleroza cristalinului) sau în unele afecțiuni, cum este diabetul zaharat.

 

O altă clasificare a hipermetropiei se poate face în funcție de valoarea dioptriilor necesare pentru corecția acestei erori de refracție. Astfel, hipermetropia poate să fie mică, medie sau mare (forte). Există situații când afecțiunea se asociază cu alte probleme, cum sunt astigmatismul, dificultățile de acomodare și vederea dificilă în lumină puțină.

Diagnostic și tratament 

Procedurile de diagnostic sunt similare în cazul adulților și al copiilor. Controlul oftalmologic pune în evidență hipermetropia și stabilește exact etiologia și gradul acesteia. Metoda refractometrică este foarte precisă. Examenul de specialitate pune în evidență un ochi mai scurt și poate identifica eventuale alte probleme (de exemplu, glaucomul cu unghi închis) care nu s-au manifestat prin simptome specifice.

 

În funcție de fiecare caz în parte, medicul oftalmolog mai poate investiga pacientul și prin  metoda ecografică sau prin oftalmoscopie, aceasta din urmă fiind o investigație prin intermediul căreia este vizualizat tot interiorul ochiului.

 

Hipermetropia nu se vindecă, dar poate fi tratată și compensată prin purtarea de ochelari și diferite intervenții chirurgicale la nivelul ochiului. Acestea sunt metodele prin care poate fi compensată hipermetropia:

  1. Cu ajutorul lentilelor convergente (+), care au rolul de a deplasa focarul imaginii din spatele retinei, chiar la nivelul retinei. Pot fi folosite și lentile de contact. De regulă, se prescrie lentila cu dioptria cea mai mare, cu care pacientul vede cel mai bine.
  2. Copiilor care suferă de strabism convergent li se recomandă purtarea de lentile care să realizeze corecția totală a hipermetropiei sau lentile bifocale, care au rolul de a elimina efortul de acomodare.
  3. Pentru adulți, se folosesc lentile convergente, lentile bifocale sau progresive.
  4. Lentilele de contact sunt utile la hipermetropia forte.
  5. Procedurile chirurgicale sunt diferite în funcție de gradul hipermetropiei. Intervențiile se pot face la nivelul corneei, cu scopul de a-i mări curbura. Un implant artificial la nivelul corneei va crește puterea de lentilă a acesteia. Ablația periferică a corneei este un procedeu ce utilizează un fascicul laser cu ajutorul căruia este remodelată fața anterioară a corneei. În cazul unor forme accentuate de hipermetropie, se poate proceda la implantarea unui cristalin artificial, după ce a fost extras cristalinul nativ, care poate corecta hipermetropia.

 

Este bine de spus că cele mai eficiente soluții sunt lentilele, intervențiile chirurgicale implicând un anume risc. În plus, problemele pot să reapară după intervenția chirurgicală, fiind posibil ca îmbunătățirea să fie temporară sau să se instaleze alte afecțiuni ori vicii de refracție. Intervenția cu laser poate avea ca efecte secundare frecvente reducerea calității vederii și afectarea serioasă a vederii nocturne.

Prevenție

Hipermetropia nu poate fi prevenită. Controalele oftalmologice periodice pot rezolva, însă, problema, identificând și rezolvând, prin corecții, viciul de refracție și eventualele probleme asociate. Cel puțin în cazul copiilor, identificarea timpurie a hipermetropiei poate preveni problemele mai grave.

 

Evitarea suprasolicitării ochilor, prin purtarea de ochelari potriviți problemei, cu lentile antireflex pentru cei care lucrează în fața ecranelor timp îndelungat, este o altă metodă care protejează eficient ochii. Pauzele dese pentru relaxarea ochilor sunt utile, dar nu pot preveni efectele pe termen lung.

 

Se recomandă menținerea sub control a diabetului sau prevenirea apariției acestuia, în condițiile în care ochii sunt foarte sensibili la variațiile glicemiei, putând suferi, dacă valoarea acesteia depășește constantele normale.

 

Purtarea ochelarilor de soare și folosirea unor surse de lumină eficiente, potrivite cu activitatea desfășurată, sunt măsuri simple care protejează ochii.

 

Hipermetropia nu este o afecțiune gravă, dar creează un disconfort evident și face dificile unele activități plăcute. Alegerea lentilelor potrivite și purtarea lor rezolvă, de cele mai multe ori, problema cu succes. 

 

Sursa foto: Shutterstock.com