Totul despre ochelari de soare, vedere si lentile de contact

Glaucom: Cauze, diagnostic, tratament

Mar 19, 2021 4:30:00 PM / by Dr. Roxana Cozubas

Glaucomul: cauze, simptome, tratament

 

Glaucomul este un termen medical, folosit pentru a defini mai multe afecțiuni oculare care apar ca urmare a degradării nervului optic. Lăsat netratat, glaucomul poate duce la deteriorarea ireversibilă a vederii și chiar la pierderea sa. Mai jos, poți afla care sunt cauzele și factorii de risc asociați glaucomului, cum recunoști boala și cum este tratată. Încheiem printr-o serie de măsuri de prevenire a glaucomului.

  • Care sunt cauzele glaucomului
  • Care sunt factorii de risc în glaucom
  • Care sunt simptomele glaucomului
  • De câte tipuri este glaucomul
  • Care sunt complicațiile asociate glaucomului
  • Cum este diagnosticat glaucomul
  • Cum se tratează glaucomul
  • Cum poți preveni glaucomul

Care sunt cauzele glaucomului

Glaucomul apare printr-un mecanism cunoscut specialiștilor oftalmologi. Ochiul produce umoarea apoasă, un lichid transparent care circulă în camera anterioară a globului ocular, pentru a-l hrăni. În general, cantitatea de lichid produsă și apoi eliminată prin canalul Schlemm are un volum aproximativ similar, astfel că se menține o presiune oculară constantă, cuprinsă între 10 și 21 mmHg. 

În momentul în care ochiul produce mai mult lichid, iar acesta nu mai este eliminat la fel de ușor, deoarece apare un blocaj al canalului Schlemm (dintr-o cauză încă necunoscută), fluidul se acumulează în interior. Drept urmare, presiunea intraoculară crește, iar acest lucru duce la deteriorarea nervului optic. 

Nervul optic este format din milioane de fibre nervoase foarte fine. Pe măsură ce acestea mor, încep să apară primele probleme de vedere, „petele oarbe”. Atunci când toate fibrele nervoase ale nervului optic mor, apare orbirea. 

 

Care sunt factorii de risc în glaucom

Existența unor factori de risc crește probabilitatea de apariție a bolii, iar cum în unele cazuri simptomele pot fi absente, boala se poate agrava, distrugând vederea. Mai jos sunt principalii factori de risc asociați glaucomului:

  • Vârsta - persoanele de peste 60 de ani au un risc mai mare de glaucom;
  • Ereditatea - dacă un frate, o soră, unul dintre părinți sau ambii au glaucom, există o probabilitate mai mare să dezvolți boala;
  • Existența unor afecțiuni cronice precum diabetul, bolile de inimă sau siclemia (anemie cu celule în seceră);
  • Hipertensiunea sau hipotensiunea arterială;
  • Miopia severă sau hipermetropia;
  • Corneea subțire în partea centrală;
  • Existența unei traume la unul sau la ambii ochi - de exemplu, ca urmare a unui accident sau ca un efect secundar al unei intervenții chirurgicale în zona ochilor;
  • Folosirea, pe termen lung și fără un consult medical de specialitate, a medicamentelor pe bază de corticosteroizi, mai ales picături de ochi;
  • O presiune intraoculară mare - aceasta poate fi testată în timpul unui consult oftalmologic de rutină.

 

Care sunt simptomele glaucomului

 

Multe forme de glaucom sunt asimptomatice (nu au niciun simptom), manifestările devenind vizibile abia atunci când vederea are de suferit; pierderea vederii începe să se piardă de la periferia câmpului vizual spre centru. Boala evoluează lent, motiv pentru care mulți pacienți nu observă schimbările în ceea ce privește acuitatea vizuală decât în stadiile avansate ale glaucomului. Atunci când apar simptomele, acestea afectează ambii ochi, iar pentru unul, ele sunt mai severe și pot include:

  • Vedere încețoșată;
  • Observarea de halouri în jurul punctelor luminoase;
  • Înroșirea ochilor;
  • Dureri oculare;
  • Dureri de cap;
  • Stări de greață și vărsături.

De câte tipuri este glaucomul

Glaucomul se poate clasifica în funcție de cauza sa; astfel, poate fi primar, atunci când boala apare independent de alte afecțiuni, și secundar, când apare ca o consecință a existenței unei alte boli oculare sau sistemice ori ca urmare a administrării unor medicamente. 

De asemenea, în funcție de unghiul iridocornean, parte a sistemului de drenaj a umorii apoase, glaucomul se împarte în alte două categorii: glaucom cu unghi deschis și glaucom cu unghi închis, acesta din urmă putând fi în formă cronică sau acută. Despre acestea și despre alte forme ale bolii poți citi mai jos, unde vei vedea o clasificare a celor mai cunoscute forme de glaucom:

  • Glaucomul cu unghi deschis - este cea mai răspândită formă a bolii. Majoritatea pacienților sunt asimptomatici, manifestările bolii apărând abia în momentul în care persoana începe să își piardă vederea. Presiunea intraoculară crescută este responsabilă pentru acest tip de glaucom, însă nu se știe din ce cauză aceasta crește. Controlul de specialitate periodic ajută la stoparea evoluției glaucomului cu unghi deschis;
  • Glaucomul cu unghi închis - în acest caz, irisul blochează unghiul de drenaj, format alături de cornee, umoarea apoasă nemaiputând circula. În acest context, presiunea oculară crește. Boala poate apărea brusc (glaucomul cu unghi închis în formă acută) sau gradual (glaucomul cu unghi închis în formă cronică). Pentru glaucomul cu unghi închis în formă acută, este nevoie de o intervenție chirurgicală de urgență. Lăsat netratat, glaucomul cu unghi închis în formă acută poate duce la orbire, în câteva zile de la debut. Afecțiunea se manifestă prin dureri oculare intense, înroșirea ochilor, vedere încețoșată și stări de greață;
  • Glaucomul cu tensiune normală - este o formă de glaucom cu unghi deschis și apare atunci când presiunea intraoculară are valori normale. Apare mai ales în cazul persoanelor cu anumiți factori de risc: hipertensiune arterială, boli de inimă sau pe linie ereditară;
  • Glaucomul neovascular - este o formă secundară de glaucom. Apare atunci când la nivelul ochiului există vase de sânge în exces, iar acestea acoperă sistemul de drenaj al globului ocular. Apare, de regulă, ca o consecință a unei alte afecțiuni, cel mai adesea diabet zaharat sau hipertensiune arterială. Durerea, roșeața oculară și, într-un final, pierderea vederii sunt principalele simptome ale acestei forme de glaucom;
  • Glaucomul pigmentar - este o altă formă secundară de glaucom. În acest caz, pigmentul din iris, partea colorată a ochiului, se desprinde și ajunge să blocheze canalul de drenaj al globului ocular. Afectează mai ales bărbații tineri cu miopie avansată, iar simptomele includ vederea încețoșată și halourile în jurul punctelor luminoase. Simptomele sunt intense în cazul unor activități precum alergatul sau sporturile de echipă;
  • Glaucomul exfoliativ - cunoscut și sub numele de pseudoexfoliere, acest tip de glaucom apare ca urmare a acumulării de proteine în sistemul de drenaj al ochilor. Este o formă de glaucom cu unghi deschis, fiind comun unor anomalii genetice, întâlnite mai ales în rândul persoanelor din Rusia, țările nordice, Grecia, zona mediteraneană și India. Spre deosebire de alte forme de glaucom, pacienții au o presiune intraoculară mai mare, mai multe fluctuații de presiune, iar boala progresează mai repede. Tratamentul constă, de regulă, în terapii cu laser sau intervenții chirurgicale;
  • Glaucomul inflamatoriu - afectează aproximativ 20% dintre pacienți și apare, frecvent, doar la unul dintre ochi. Tratamentul constă în administrarea de picături pe bază de corticosteroizi sau injecții în zona ochilor;
  • Glaucomul traumatic - este o formă de glaucom secundar cu unghi deschis. Acest tip de glaucom se poate dezvolta imediat după o traumă sau la câțiva ani distanță. Poate fi cauzat de lovituri care afectează globul ocular (de exemplu, în box sau în sporturile cu mingea) sau de obiecte care penetrează ochiul. De asemenea, miopia, o accidentare anterioară, o infecție sau existența unei operații poate crește vulnerabilitatea ochiului la traume. În cazul unei accidentări, excesul de sânge și plasmă se pot acumula, afectând sistemul de drenare a ochiului. Acest lucru poate crește presiunea intraoculară care, la rândul său, afectează nervul optic;
  • Glaucomul iridocorneal (sindromul endotelial iridocornean) - afectează, de regulă, doar unul dintre ochi. Celulele de pe spatele corneei acoperă sistemul de drenaj al ochiului și irisul, crescând presiunea intraoculară. Apare mai ales la femei, iar simptomele includ vedere încețoșată, mai ales după trezire, și formare de halouri în jurul luminii. Se tratează prin administrarea de medicamente și intervenție chirurgicală. Terapia prin laser nu este la fel de eficientă.

 

Care sunt complicațiile asociate glaucomului

Glaucomul este un „inamic tăcut”, care atacă nervul optic chiar și în absența unor simptome. Deoarece vederea încețoșată, durerea și înroșirea ochilor apar mai ales în stadiile avansate ale bolii, consultul oftalmologic periodic este vital pentru descoperirea timpurie a afecțiunii.

Evitarea consultului sau lăsarea bolii netratate poate duce la pierderea definitivă a vederii și la alte probleme asociate nervului optic, precum:

  • Decompensare corneană (corneea devine opacă);
  • Atrofie sectorială de iris (schimbări ale irisului, care pot varia în funcție de stratul afectat);
  • Sinechie posterioară (irisul aderă la lentilă, blocând fluxul umorii apoase);
  • Cataractă;
  • Degradarea iremediabilă a nervului optic;
  • Ocluzie vasculară retiniană (obstrucția unui vas de sânge de la nivelul retinei, care poate duce la pierderea parțială sau totală a vederii și afectează, de regulă, un singur ochi).

Cum este diagnosticat glaucomul

Primul pas în stabilirea diagnosticului este consultul oftalmologic. Pentru diagnosticarea corectă, doctorul îți va pune o serie de întrebări legate de:

  •  
  • Simptomele pe care le ai, durata lor și momentele de intensitate maximă;
  • Ce medicamente, suplimente sau vitamine iei și în ce doze;
  • Dacă folosești picături de ochi, ce fel de picături și motivul pentru care ți-au fost recomandate;
  • Existența unor probleme oftalmologice, precum schimbarea acuității vizuale sau existența unui disconfort ocular;
  • Existența unor afecțiuni cronice, precum diabet, boli cardiovasculare sau siclemie;
  • Dacă există cazuri de glaucom în familie;
  • Analize și teste imagistice din trecut (dacă este cazul).

După stabilirea istoricului medical, doctorul va realiza o examinare complexă a ochilor, care poate include:

  • măsurarea presiunii intraoculare;
  • examinarea nervului optic;
  • examinarea unghiului de drenaj (gonioscopie);
  • verificarea câmpului vizual (dacă ai glaucom, câmpul vizual va avea o îngustare de la periferie spre centru);
  • măsurarea grosimii corneei (pahimetrie).

Aceste investigații sunt utile pentru stabilirea diagnosticului de glaucom, a tipului bolii și a stadiului, deoarece tratamentul poate fi diferit în funcție de aceste aspecte. 

 

Cum se tratează glaucomul

Detectat din timp, glaucomul poate fi ținut sub control, pentru a se evita progresul bolii. Glaucomul se tratează prin reducerea presiunii intraoculare. În funcție de stadiul bolii și de tipul de glaucom, se pot folosi picături pentru ochi, medicamente orale, tratamente cu laser sau intervenții chirurgicale. 

Cea mai la îndemână formă de tratament pentru glaucom sunt picăturile pentru ochi, eliberate cu rețetă. Acestea îmbunătățesc drenajul fluidului ocular și reduc presiunea intraoculară. De asemenea, există picături ce reduc producția de fluid ocular. În funcție de cât de redusă trebuie să fie presiunea oculară, este posibil să îți fie recomandate mai multe tipuri de picături de ochi. Printre acestea se află:

 

  • Prostaglandină - aceasta limitează fluxul umorii apoase și contribuie la reducerea presiunii intraoculare. Medicamentele din această categorie includ latanoprost, travoprost, tafluprost sau bimatoprost. Acestea pot avea efecte secundare, precum înroșirea ușoară a ochilor, senzația de înțepătură, întunecarea irisului, a pigmentului pleoapelor sau vedere încețoșată;
  • Beta-blocante - acestea reduc fluidele oculare și contribuie la diminuarea presiunii intraoculare. Timololul și betaxololul sunt medicamente de acest fel. Printre efectele secundare se numără dificultățile respiratorii, încetinirea ritmului inimii, hipotensiune arterială, oboseală și impotență;
  • Agoniști alfa-adrenergici - aceștia reduc producția de umoare apoasă și ajută la eliminarea excesului de fluid din ochi. Apraclonidina și brimonidina sunt două exemple de acest fel. Efectele secundare pot include bătăi neregulate ale inimii, hipertensiune arterială, oboseală, mâncărime oculară, umflarea ochilor și uscăciunea gurii;
  • Inhibitori ai anhidrazei carbonice - aceștia reduc producția de fluide oculare, dorzolamida și brinzolamida fiind cei mai cunoscuți. Posibilele efecte secundare includ urinările frecvente, gustul metalic și furnicăturile la degetele de la mâini și picioare;
  • Inhibitori de rho-kinază - reduc presiunea intraoculară, prin inhibarea enzimei rho-kinază, responsabilă cu producția de umoare apoasă. Cel mai cunoscut medicament de acest fel este netarsurdil, iar efectele secundare includ înroșirea ochilor, disconfort ocular și formarea unor depozite la nivelul corneei;
  • Agenți miotici sau cholinergici - aceștia ajută la eliminarea excesului de fluid ocular. Pilocarpina este cel mai cunoscut medicament de acest tip. Printre efectele secundare se numără vederea încețoșată, reducerea dimensiunii pupilei, durerea oculară și dificultățile în vederea la distanță.

Atunci când picăturile pentru ochi nu sunt eficiente în reducerea presiunii intraoculare, medicul specialist va recomanda medicamente orale, în general, inhibitori de anhidrază carbonică. Luarea unor medicamente de acest fel poate cauza și urinări frecvente, furnicături ale degetelor, probleme stomacale, pietre la rinichi sau depresie. 

Dacă picăturile pentru ochi sau medicamentele orale nu dau rezultate sau glaucomul este într-un stadiu avansat, medicul poate propune intervenții chirurgicale sau alte forme de tratament invaziv sau minim invaziv. Aceste proceduri pot include:

  • Trabeculoplastie cu laser - este folosită mai ales în cazurile de glaucom cu unghi deschis. Medicul folosește un laser pentru a deschide canalele înfundate. Recuperarea poate dura câteva săptămâni;
  • Trabeculectomie - doctorul introduce un mic tub la nivelul ochiului, pentru a drena excesul de fluid și, astfel, se reduce și presiunea intraoculară;
  • Intervenție minim invazivă - o astfel de operație este asociată unui risc mai mic de complicații, iar perioada de recuperare este mai rapidă față de alte tipuri de proceduri. Este combinată, de regulă, cu operația de cataractă. Există mai multe opțiuni, iar medicul îți va vorbi despre ele, pentru a o alege pe cea mai potrivită. Poate consta în introducerea unor tuburi pentru drenaj sau a unor piese minuscule, pentru a ajuta la eliminarea permanentă a excesului de fluid.

După orice tip de intervenție, va trebui să revii periodic la consult medical, pentru a vedea dacă este nevoie de noi proceduri, deoarece, uneori, presiunea oculară poate crește din nou. 

La acestea se adaugă o serie de măsuri, pentru a menține sănătatea ochilor și pentru a controla presiunea oculară:

  • Adoptă o dietă sănătoasă, din care să nu lipsească cele mai importante substanțe nutritive pentru ochi: zincul, cuprul, seleniul, antioxidanții, vitaminele C, E și A;
  • Introdu activitatea fizică în programul zilnic;
  • Redu consumul de cafeină - se crede că băuturile care conțin cafeină au un rol în creșterea presiunii intraoculare, astfel că este indicat să le eviți pe cât posibil;
  • Consumă lichide în cantități mici de-a lungul zilei - consumul unei cantități mari de lichide (800-900 ml odată) poate favoriza creșterea presiunii intraoculare;
  • Dormi pe o pernă care menține capul la un unghi de aproximativ 20 de grade;
  • Folosește picături de ochi și/sau medicamente doar la recomandarea medicului oftalmolog și în dozele indicate. În caz contrar, nervul optic ar putea avea de suferit.

Cum poți preveni glaucomul

Deși nu există un tratament care vindecă glaucomul, respectarea unor recomandări și depistarea bolii din stadiile incipiente pot ajuta la prevenirea pierderii vederii și la încetinirea agravării simptomelor. În acest context, este indicat să:

 

  • Mergi periodic la consult oftalmologic complet - în special dacă prezinți factorii de risc, ar trebui să mergi la control cel puțin o dată pe an;
  • Fii la curent cu istoricul medical al familiei - dacă rude apropiate au glaucom, este posibil să dezvolți și tu boala. Realizarea periodică a unor examene medicale specifice glaucomului vor ajuta la depistarea semnelor timpurii ale bolii;
  • Folosești picături pentru ochi doar la recomandarea medicului - acestea pot ajuta la reducerea presiunii intraoculare, însă nu ar trebui luate fără a consulta un medic oftalmolog înainte;
  • Eviți pozițiile care implică aplecarea capului - dacă ai un risc mai mare de a dezvolta glaucom, nu ține capul mai jos de inimă pentru perioade lungi de timp. Unele persoane ar trebui să evite exercițiile fizice de acest fel, de exemplu, unele poziții de yoga. Pentru a fi sigur că totul este în regulă, întreabă medicul oftalmolog dacă trebuie să eviți astfel de exerciții;
  • Protejezi ochii de soare - poartă ochelari de soare de calitate, cu protecție sporită pentru razele UV;
  • Îți protejezi ochii - unele leziuni oculare pot duce la dezvoltarea glaucomului. Dacă lucrezi într-un mediu cu risc de accidentare ori dacă practici sporturi de viteză, poartă echipament de protecție.

Glaucomul este principala cauză a pierderii vederii, însă nu totul este pierdut. Organizația Mondială a Sănătății susține că 75% dintre cazurile de orbire pot fi prevenite, dacă boala este detectată timpuriu. În cazul glaucomului, cea mai sigură măsură de a preveni pierderea vederii și progresul rapid al bolii este consultul periodic. Adoptarea unui stil de viață sănătos, limitarea stresului și reducerea consumului de cafea sunt alte măsuri care ajută la reducerea presiunii oculare, prevenind complicațiile asociate glaucomului. 

Sursa foto: Shutterstock



Dr. Roxana Cozubas

Written by Dr. Roxana Cozubas

Medic Primar Oftalmolog Doctor in Stiinte Medicale, cu o experienta de peste 10 ani in domeniu, Dr Roxana Cozubas este cu siguranta unul dintre cei buni specialisti in Oftalmologie din Romania. Este autoare a numeroase articole de specialitate sau interventii TV, este Membru al Societatii Romane de Oftalmologie si al Societatii Romane de Strabologie si Oftalmopediatrie.