Conjunctivita : Cauze, diagnostic, tratament

Conjunctivita – cauze, simptome, tratament

 

Conjunctivita este o boală determinată de inflamația conjunctivei, membrana transparentă care acoperă partea albă a ochiului și pleoapele pe partea interioară. Termenul în sine definește un grup de afecțiuni inflamatorii ale conjunctivei, care au cauze dintre cele mai diverse. În continuare, poți afla mai multe despre cauzele conjunctivitei, simptomele sale, dar și cum poate fi tratată.

 

  • Cauzele conjunctivitei
  • Factori de risc în conjunctivită
  • Simptomele conjunctivitei
  • Tipuri de conjunctivită
  • Complicațiile conjunctivitei
  • Conjunctivita la copii și nou-născuți
  • Diagnosticarea conjunctivitei
  • Tratamentul conjunctivitei
  • Prevenirea conjunctivitei

 

Cauzele conjunctivitei

 

Cauzele conjunctivei pot fi de natură bacteriană, virală, chimică sau alergică.

 

  • Bacteriene – apar mai ales pe fondul unei infecții cu stafilococi sau streptococi. Acestea pot fi luate de pe piele sau din zona nasului, de exemplu, dacă atingi nasul și apoi duci mâna la ochi. Tot aici intră contactul cu persoane infectate, insectele, igiena deficitară (atingerea ochiului cu mâna murdară), folosirea unor produse cosmetice contaminate sau utilizarea unor lentile de contact necurățate optim;

 

  • Virale – apar pe fondul virusurilor asociate răcelii. De exemplu, conjunctivita din cauze virale poate apărea la contactul cu strănutul sau tusea unei persoane care are o infecție respiratorie. Mai mult, infecția se poate răspândi și atunci când virusul ajunge la membranele mucoase ale corpului, inclusiv plămâni, gât, nas, ducte lacrimale și conjunctivă. Suflatul nasului cu forță poate determina virusul să treacă din tractul respirator în ochi;

 

  • Chimice – în această categorie intră substanțele iritante, poluanții din aer sau expunerea la noxe. Totodată, conjunctivita poate fi cauzată de factori fizici, precum expunerea la raze UV fără ochelari de protectie;

 

  • Alergice – persoanele care suferă de alergii sezoniere pot dezvolta conjunctivită atunci când intră în contact cu substanța declanșatoare a alergiei;

 

  • Invazive – aceste cauze pot apărea și în cazul pătrunderii unui obiect străin în ochi. Persoanele cu lentile de contact rigide și cele care poartă lentile de contact moi, dar care nu sunt înlocuite periodic, pot dezvolta conjunctivită.

 

Factori de risc în conjunctivită

 

Conjunctivita are o probabilitate mai mare de apariție în cazul unor persoane. Printre factorii de risc în apariția conjunctivitei se află:

 

  • Igiena deficitară;
  • Intrarea în contact cu articole personale contaminate (prosop, picături de ochi, ochelari de vedere);
  • Un mediu casnic aglomerat;
  • Istoricul medical de ochi uscați, blefarită sau anomalii oculare;
  • O intervenție oculară recentă și/sau suturi expuse;
  • Aplicarea topică a unor medicamente;
  • Un sistem imunitar slăbit;
  • Polen de la pomi sau flori, secreții de la animale, cosmetice (conjunctivita alergică).

 

Simptomele conjunctivitei

 

În stadii incipiente, conjunctivita nu provoacă durere și nici nu afectează vederea. Simptomele pot include:

 

  • Prurit (mâncărime) – acest lucru poate fi intens în cazul conjunctivitei alergice;
  • Senzația de corp străin (de „nisip în ochi”);
  • Înroșirea ochilor;
  • Senzația de arsură și usturime;
  • Rar, fotofobie (sensibilitate la lumină).

 

Tipuri de conjunctivită

 

În funcție de cauze, conjunctivita poate fi clasificată în conjunctivită bacteriană, conjunctivită virală și conjunctivită alergică. Mai jos poți citi despre fiecare în parte.

 

  • Conjunctivita bacteriană – reprezintă aproximativ 40% din infecțiile oculare. Agenții cauzatori pot fi dintre cei mai diverși și pot proveni fie din flora conjunctivei sau a pleoapelor, fie din exterior, prin contact cu mâinile, pe cale aeriană, atingerea unor obiecte contaminate sau de la o infecție adiacentă. Acest tip de conjunctivită are un debut acut și unilateral, răspândindu-se la celălalt ochi în 24-48 de ore. Pe lângă prurit, lăcrimare excesivă și senzație de arsură, pot apărea edemul (umflarea) pleoapelor, secreția de mucus și lipirea pleoapelor, mai ales dimineața, imediat după trezire. Nu apar probleme de vedere;

 

  • Conjunctivita virală – este cauzată, de obicei (în 80-90% dintre cazuri), de adenovirus. Poate apărea ca un efect secundar al unei infecții respiratorii superioare. În acest caz, pe lângă simptomele specifice conjunctivitei, vor mai apărea dureri de cap și febră. Se poate transmite pe calea aerului, mai ales prin contact cu particule respiratorii contaminate, prin atingerea ochilor cu mâinile sau prin apa de piscină insuficient clorinată. Debutează brusc și unilateral, infecția afectând rapid și celălalt ochi. Persoana afectată are simptomele tipice conjunctivitei, la care se adaugă secrețiile apoase și durerea la atingere. Uneori, poate fi afectată și corneea, caz în care se diminuează acuitatea vizuală. Problemele de vedere pot dura câteva luni. Conjunctivita în sine durează aproximativ trei săptămâni;

 

  • Conjunctivita alergică – apare pe fondul unei sensibilități a conjunctivei la unii factori cu potențial alergen: polen, alimente, medicamente, cosmetice. Conjunctivita poate apărea separat sau în același timp cu unele iritații ale pielii sau cu rinita. Pruritul este simptomul comun conjunctivitelor alergice. Alte simptome specifice includ senzația de înțepătură în ochi, secreția apoasă, umflarea pleoapelor, precum și simptomele specific alergice: nas înfundat, tuse seacă și mâncărime în gât. Pielea pleoapelor poate avea aspect eczematos.

 

Complicațiile conjunctivitei

 

În general, conjunctivita are o evoluție favorabilă. Există, însă, și cazuri în care conjunctivita poate duce la febră sau complicații oculare, precum keratita virală.

 

Aceasta reprezintă inflamația corneei, membrana transparentă care acoperă irisul și pupila, și poate duce la reducerea vederii, o sensibilitate pronunțată la lumină și dureri oculare intense care pot dura mai multe luni.

 

Conjunctivita la copii și nou-născuți

 

Conjunctivita apare și la copii, în special la cei sub 5 ani, iar formele contagioase se transmit destul de ușor în comunitate, la creșă sau grădiniță. La copii, conjunctivita este cauzată mai ales de bacterii sau virusuri. Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae sunt cele mai întâlnite bacterii care duc la apariția conjunctivitei la copii. În cazurile de conjunctivită alergică, agenții patogeni includ praf, poluare, polen sau radiații solare. Conjunctivita iritativă poate apărea pe fondul substanțelor chimice din săpun.

 

Îngrijirea ochilor și igiena corectă sunt vitale pentru a evita apariția complicațiilor și pentru a grăbi vindecarea. Dacă infecția apare la un singur ochi, este important să ai grijă pentru a nu se transmite și la celălalt. În mod ideal, cel mic ar trebui să folosească un prosop pentru fiecare ochi sau să lase ochii să se usuce în mod natural.

 

De asemenea, sunt indicate spălarea frecventă a mânuțelor copilului și repetarea faptului că nu are voie să atingă ochii, indiferent de disconfort. Aplicarea unor comprese cu apă rece peste ochiul închis poate ajuta la reducerea disconfortului creat de mâncărime și de senzația de arsură.

 

Uneori, se pot întâlni forme de conjunctivită la nou-născuți (conjunctivă neonatală). Este o afecțiune severă, care poate afecta permanent ochiul, motiv pentru care este indicat consultul oftalmologic și urmarea tratamentului.

 

Conjunctivita neonatală este de patru tipuri, după cum urmează:

 

  • Conjunctivită neonatală iritantă (chimică) – poate apărea ca urmare a administrării unor medicamente precum eritromicină sau tetraciclină. Simptomele includ umflarea pleoapelor și durere la atingere, însă acestea dispar după 24-36 de ore, fără intervenție;

 

  • Conjunctivită neonatală infecțioasă – este cauzată de Chlamydia trachomatis. Se remarcă prin simptome tipice conjunctivitei, prin durere la atingere și probleme ale corneei. Aproximativ 40% dintre nou-născuți pot dezvolta conjunctivită cu secreții apoase care pot deveni purulente. Perioada de incubație a Chlamydiei este de 5-14 zile, infecția nefiind sesizabilă imediat după naștere;

 

  • Conjunctivită neonatală gonococică – este mai severă decât infecția provocată de Chlamydia. Perioada de incubație a bacteriei Neisseria gonorrhoeae este de 2-5 zile, însă declanșarea simptomelor poate dura mai puțin. Acest tip de conjunctivită poate afecta acuitatea vizuală a nou-născutului. Se manifestă prin secreții purulente, umflarea pleoapei și ulcerații ale corneei. Necesită intervenția urgentă a oftalmologului, pentru a se evita apariția complicațiilor. Lăsată netratată, poate duce la pierderea vederii;

 

  • Conjunctivita neonatală virală – este cauzată mai ales de virusul Herpes simplex și de unele adenovirusuri. Poate genera secreții mucoase, înroșirea ochilor și umflarea pleoapei. Apare la circa 1-14 zile de la naștere.

 

Diagnosticarea conjunctivitei

 

Diagnosticul de conjunctivită este pus în urma unui examen ocular complet. Investigațiile recomandate de oftalmolog includ:

 

  • Istoricul medical al persoanei – medicul te va întreba ce simptome ai, când au debutat, dacă sunt mai intense în anumite perioade ale zilei. De asemenea, dacă suferi de probleme de sănătate sau lucrezi într-un mediu în care ești expus unor substanțe/vapori/fumuri, este indicat să îi spui și despre acestea;
  • Măsurarea acuității vizuale – pentru a putea stabili dacă a fost afectată vederea – acest lucru este realizat mai ales în cazul conjunctivitei depistate târziu;
  • Evaluarea conjunctivei și a țesutului extern al ochiului;
  • Evaluarea structurii interne a ochiului – pentru a se asigura că alte țesuturi nu sunt afectate de conjunctivită;
  • Rar, recoltarea de mostre de țesut conjunctiv – acest lucru este recomandat în cazul conjunctivitei cronice sau dacă infecția nu a răspuns la tratament.

 

Tratamentul conjunctivitei

 

Este de evitat tratarea conjunctivitei cu leacuri populare, deoarece riști agravarea problemei și apariția complicațiilor. În plus, conjunctivita poate fi confundată cu alte afecțiuni oculare, precum atacul de glaucom sau uveita anterioară.

 

Stabilirea tratamentului îi revine medicului oftalmolog. Acesta va recomanda o schemă de tratament pe baza diagnosticului. În funcție de cauza apariției bolii, tratamentul poate fi diferit.

 

Tratamentul conjunctivitei bacteriene

 

Conjunctivita bacteriană se tratează prin administrarea de picături cu antibiotic cu spectru larg, ce trebuie aplicate de 3-4 ori pe zi, în funcție de recomandărilor doctorului. În cazurile acute, este posibil să fie nevoie de aplicarea picăturilor la 1-2 ore. Tratamentul durează 7-10 zile, iar uneori, simptomele se agravează înainte de ameliorare. Sunt de evitat unguentele cu antibiotice, deoarece duc la stagnarea secrețiilor oculare și favorizează răspândirea germenilor.

 

Tratamentul conjunctivitei virale

 

Tratamentul conjunctivitei virale are drept obiectiv ameliorarea simptomelor până la remisia bolii și nu eradicarea virusului. Antiviralele sunt recomandate doar atunci când cauza este cunoscută cu precizie, așa cum este cazul herpesului sau al virusului varicelo-zosterian. Urmând tratamentul, conjunctivita virală se vindecă în maximum 15-20 de zile. Persoana afectată trebuie să stea acasă, pentru a evita răspândirea conjunctivitei în colectivitate, la școală sau la locul de muncă.

 

Tratamentul conjunctivitei alergice

 

Conjunctivita alergică este tratată prin eliminarea reacției inflamatoare care a dus la apariția sa. Frecvent, tratamentul este de durată și constă în administrarea de antihistaminice sau corticosteroizi. De asemenea, se recomandă identificarea și înlăturarea alergenului.

 

Sfaturi pentru acasă

 

Dacă ai conjunctivită, nu sunt indicate:

 

  • Pansamentele – acestea favorizează răspândirea microbilor;
  • Medicamentele vasoconstrictoare – scad capacitatea de apărare a conjunctivei în fața infecției;
  • Unguentele – pot înfunda căile de drenaj ale lacrimilor;
  • Lentilele de contact – nu este indicată purtarea lor pe durata tratamentului;
  • Cosmeticele – pot fi contaminate, dacă sunt folosite în perioada de recuperare.

 

De asemenea, este indicat să urmezi următoarele sfaturi:

 

  • Evită să atingi ochiul afectat;
  • Spală-te pe mâini cu apă călduță și săpun, înainte și după aplicarea picăturilor;
  • Evită strângerea mâinilor altor persoane;
  • Evită să împarți cu altcineva prosoapele, lenjeria și fața de pernă;
  • La copii și bebeluși, secrețiile conjunctivale trebuie îndepărtate cu ser fiziologic și comprese sterile.

 

Prevenirea conjunctivitei

 

Prevenirea conjunctivitei ține foarte mult de igienă. Astfel, este indicat să:

 

  • Te speli pe mâini corect și frecvent, în special înainte de masă, după folosirea toaletei și înainte de a atinge ochii;
  • Eviți atingerea ochilor cu mâinile murdare;
  • Schimbi prosopul de față regulat;
  • Arunci produsele cosmetice expirate sau contaminate;
  • Nu folosești produse cosmetice (rimel, creion de ochi, fard de ochi), prosoape sau picături de ochi folosite de alte persoane;
  • Nu atingi/folosești aceeași față de pernă utilizată de o persoană care are conjunctivită;
  • Eviți contactul cu alergeni. Aspiră și șterge praful periodic, instalează un purificator de aer și evită să ieși din casă în perioadele cu producție crescută de polen;
  • Vorbești cu medicul oftalmolog despre îngrijirea corectă a lentilelor de contact (dacă este cazul);
  • Porți ochelari de soare pentru a-ți proteja ochii de efectele razelor UV;
  • Mergi periodic la consult de specialitate, mai ales dacă prezinți factorii de risc asociați conjunctivitei.

 

De multe ori, conjunctivita se vindecă de la sine, însă, dacă observi că apar și alte simptome sau dacă pruritul și senzația de usturime nu se ameliorează după 1-2 zile, este recomandat să ceri ajutorul medicului oftalmolog. Astfel, vei preveni apariția complicațiilor și vei putea reveni fără întârziere la activitățile de zi cu zi.

 

Sursa foto: Shutterstock