Cataracta : Ce este, cauze, simptome, tratament

Cataracta – ce este, cauze, simptome, tratament 

Cataracta este o afecțiune oculară extrem de frecventă, care se manifestă prin opacifierea cristalinului sau a capsulei în care acesta se află. Această opacifiere este responsabilă de o scădere progresivă a vederii, care poate fi lentă sau rapidă, în funcție de cauzele care duc la instalarea acesteia. De regulă, apare pe măsură ce îmbătrânim, dar poate să fie și consecința unei traume sau a expunerii la radiații, să fie prezentă de la naștere sau în primii ani de viață ori să apară în urma unei intervenții chirurgicale la ochi, pentru o altă problemă.

  • Puțină istorie
  • Cauze și factori de risc
  • Simptome
  • Tipuri de cataractă
  • Diagnostic
  • Examenul ocular
  • Tratament
  • Prevenție

Puțină istorie

Cataracta este cunoscută omenirii de secole. Cuvântul cataractă provine din latinescul „cataracta” care înseamnă cascadă, după aspectul albicios pe care îl capătă pupila celor care au această boală. Un muzeu din Cairo deține o statuie, care datează din 2467-2457 î.Hr., cu un ochi cu pupila albă, despre care se crede că reprezintă un ochi cu cataractă. Au existat, în vechime, multe încercări de a trata cataracta. Fie prin extragerea cristalinului, fie prin acupunctură, la chinezi, de exemplu, fie prin diferite tratamente locale.

Aulus Cornelius Celsus (25 î.Hr. – 50 d.Hr.), cunoscut pentru activitatea sa medicală în acea perioadă, este cel care a explicat cataracta și a sugerat soluții pentru rezolvarea ei, fiind unul dintre erudiții vremii, de la care au fost preluate definiții și denumiri utilizate și în prezent în medicină.

Prima îndepărtare chirurgicală a cristalinului a avut loc la Paris, în 1748. Întrucât suturile fine nu existau în acel moment, pacienții erau ținuți imobilizați cu saci de nisip în jurul capului, în timp ce rana se vindeca. Cea mai semnificativă evoluție a fost cea din 1967, realizată de medicul Charles Kelman, care a introdus procedura de facoemulsificare, cristalinul degradat fiind spart în fragmente minuscule, cu ajutorul ultrasunetelor, care, ulterior, sunt aspirate, astfel că incizia era de ordinul câtorva milimetri. În locul acestuia este implantat un cristalin artificial. În timp, procedura s-a perfecționat mult.

Cauze și factori de risc

Cea mai frecventă cauză a cataractei este îmbătrânirea, dar aceasta nu este singura. Alte cauze care pot duce la cataractă sunt: unele afecțiuni cronice, printre care diabetul și tensiunea arterială crescută și netratată, dar și leziunile oculare (inclusiv traumatismele ce lezează cristalinul), defectele genetice și efectele adverse ale unor tratamente medicamentoase.

Concret, cataracta apare ca urmare a stresul oxidativ provocat de radiațiile solare și de substanțele chimice dăunătoare, care produc radicali liberi în organism. Pentru a combate acest proces, organismul are mecanisme specifice de protecție a cristalinului și ajută la menținerea transparenței acestuia. Pe măsură ce îmbătrânim sau ca urmare a agresiunii unor factori (boli, radiații UV, medicamente), aceste mecanisme își pierd eficiența, iar cristalinul transparent devine din ce în ce mai opac. Ulterior descompunerii proteinelor din structura cristalinului, acesta se opacifiază și apare cataracta. Această pierdere a transparenței îngreunează transmiterea luminii prin cristalin, care, în esență, este o lentilă naturală, și focalizarea acesteia pe retină, iar rezultatul este pierderea treptată a vederii.

Există o serie de factori de risc care cresc probabilitatea apariției acestei probleme oculare și la vârste începând, uneori, cu 40 de ani. Studiile și statistica arată că peste 70% dintre persoanele de peste 65 de ani vor dezvolta cataractă nucleară, așa numita cataractă de bătrânețe.

Principalele cauze care produc o creștere a riscului de a face cataractă sunt:

  1. Supraexpunerea la razele UV și X. Radiațiile UV produc daune ireversibile ochilor, iar expunerea la soare, fără protejarea ochilor, este considerată un factor de risc major. Ochelarii de soare asigură protecția necesară și previn stresul oxidativ. Trebuie precizat că o simplă lentilă închisă la culoare nu este suficientă pentru a proteja ochii de radiații. Ochelarii care salvează ochii de la expunerea la radiații dăunătoare trebuie să le blocheze complet și să prezinte o garanție reală că fac acest lucru. Ochelarii de protecție solară care nu au această calitate sunt extrem de dăunători.
  2. Fumatul. Există peste 4.000 de substanțe chimice toxice într-o țigară, iar acestea sunt nocive pentru toate celulele din corp, inclusiv pentru cele din cristalin. Fumătorii au un risc suplimentar important de a face cataractă.
  3. Dieta nesănătoasă. O dietă bogată în grăsimi, cu un conținut scăzut de fibre, poate aduce prejudicii importante organismului și ochilor. Grăsimile sănătoase, cum sunt acizii grași omega-3 și grăsimile monosaturate, sunt benefice pentru acuitatea vizuală și protejează natural cristalinul de opacifiere.
  4. Consumul exagerat de alcool este un alt factor care poate grăbi apariția cataractei.
  5. Ereditatea. Există o componentă genetică ce poate favoriza apariția cataractei. Astfel, dacă unul dintre părinți a avut cataractă, riscul de a dezvolta această suferință este mai mare.
  6. Tratamentul cu steroizi. Steroizii sunt medicamente utilizate pentru multiple afecțiuni, de la alergii și astm la probleme articulare, dar terapia pe termen lung poate produce efecte secundare la nivelul ochilor. Există afecțiuni oculare, altele decât cataracta, care sunt ameliorate sau tratate cu picături pentru ochi cu steroizi Acestea pot produce un tip anume de cataractă (numită subcapsulară posterioară), care se manifestă prin apariția unor zone tulburi la nivelul cristalinului. Aceste probleme sunt tratabile, iar beneficiile tratamentului pentru unele boli ale ochiului sunt superioare acestui risc.
  7. Diabetul. Chiar și în cazul în care această boală metabolică este menținută sub control, cu dietă sau/și medicație, riscul apariției timpurii a cataractei este mai crescut. În plus, evoluția este mai rapidă.
  8. Uveita: inflamarea, infectarea sau alte boli ale membranei vascularizate a ochiului (uveea). Uveita în sine este una dintre cele mai grave afecțiuni oculare care ar putea duce la pierderea vederii. Complicațiile uveitei pot include și cataracta, creșterea anormală a vaselor de sânge din ochi care interferează cu vederea, edem și dezlipirea de retină. Toate acestea pot duce la pierderea vederii.

Simptome

Cataracta are o evoluție lentă, iar simptomele pot varia de la un tip de cataractă la altul. Inițial, impactul asupra vederii este redus. Există un tip de cataractă (nucleară), care, după ce apare, poate îmbunătăți vederea pentru o perioadă relativ scurtă, de câteva luni.

  1. Semnul clar al cataractei este încețoșarea vederii și diminuarea capacității de a distinge culorile. Pe măsură ce evoluează, imaginea percepută de ochiul bolnav are nuanțe de galben sau maro. Senzația este similară cu aceea a purtării unor ochelari care blochează lumina albastră și pe cea roșie. Aceasta schimbă modul în care sunt percepute culorile și reduce capacitatea de a face diferența dintre culori. Este afectată, în primul rând, vederea nocturnă, ceea ce îngreunează serios anumite activități în lumină puțină, inclusiv condusul autovehiculelor pe timp de noapte.
  2. Sensibilitatea la lumină (fotofobia) este un alt simptom comun al cataractei. Strălucirea luminilor puternice poate fi chiar dureroasă, în special pentru persoanele care au cataractă subcapsulară posterioară.
  3. Apariția unui halou în jurul surselor de lumină puternică, uneori într-o varietate de culori, poate afecta activitățile nocturne și este un alt semn specific pentru cataractă.
  4. Nevoia de a folosi lentile din ce în ce mai puternice pentru lectură sau alte activități este un alt indiciu care poate anunța instalarea unei forme de cataractă.
  5. Vederea dublă, numită diplopie, în cataractă, generează vederea a două sau mai multe imagini ale unui singur obiect. Această senzație vizuală anormală poate fi provocată și de alte afecțiuni oculare sau cerebrale serioase, printre care diabetul decompensat sau netratat, astfel că o astfel de percepție impune vizita la medic.

 

Tipuri de cataractă

Boala evoluează diferit, în funcție de gradul de opacitate și de cauzele care duc la declanșarea ei. Cataracta poate fi clasificată conform acestor două criterii.

Tipul de opacitate a cristalinului

Cristalinul este o lentilă biconvexă intraoculară, care, împreună cu corneea, formează un sistem optic prin care trece lumina către retină, cu o dispersie cât mai mică. În funcție de zonele care sunt afectate de opacifiere, gradul de afectare și modul de evoluție, există trei tipuri de cataractă:

  • cataracta (scleroza) nucleară, care este cea mai întâlnită formă de cataractă și apare cel mai des ca urmare a modificărilor structurii cristalinului din cauza înaintării în vârstă; apare cu o frecvență egală la ambele sexe, sunt ambii ochi afectați, unul dintre ei (primul la care apare cataracta) mai grav; are puține semne inițiale, evoluează lent și uneori poate fi staționară; este caracterizată prin faptul că vederea la distanță este afectată serios, în timp ce vederea de aproape se păstrează;
  • cataracta corticală afectează marginea cristalinului și este frecventă la persoanele care au diabet; manifestările caracteristice sunt reprezentate de vederea în ceață și de dificultățile în perceperea adâncimii imaginii; poate apărea și în cazul expunerii excesive la raze UV;
  • cataracta subcapsulară posterioară se formează în spatele capsulei anatomice (care menține cristalinul la locul său) și este mai des întâlnită în cazul persoanelor care au diabet, au suferit traumatisme ale ochilor, au fost iradiate, precum și în cazul celor care fac tratament cu steroizi; este o formă de cataractă frecvent asociată miopiei severe și este caracterizată de faptul că progresează rapid.

 

În funcție de cauza apariției cataractei, există mai multe forme:

  • cataracta congenitală – apare la naștere sau în primii ani de viață (infecția mamei cu virusuri herpetice, gripale, rubeolic, rujeolic, în special în primul trimestru de sarcină, tratamentele medicamentoase cu corticosteroizi sau iradierea pot conduce la apariția unei cataracte totale la ambii ochi la nou-născut);
  • cataracta comună – apare odată cu înaintarea în vârstă;
  • cataracta complicată – apare în asociere cu alte probleme de vedere, în special inflamații oculare, dezlipirea retinei, uveită sau tumori oculare;
  • cataractă patologică – apare la vârste mai tinere, în asociere cu diabetul, unele afecțiuni de rinichi, boli endocrine sau lucrul în medii toxice;
  • cataracta cortizonică – apare pe fondul administrării îndelungate a unor medicamente pe bază de steroizi;
  • cataracta traumatică – se formează ca urmare a unui traumatism ocular;
  • cataracta secundară (sindromul de opacifiere a capsulei posterioare) – poate să apară după operația de cataractă, iar frecvența acestei recidive este de 5-15% dintre pacienții operați.

Există situații când ochiul este afectat de mai multe probleme simultan, una dintre ele fiind cataracta. Aceasta poate să fie cauza pentru alte boli oculare sau o complicație a unor alte afecțiuni localizate la nivelul globului ocular. Cel mai des, cataracta poate fi o complicație a uveitei, iar cataracta foarte avansată se poate asocia cu glaucomul. Este important de spus că, netratată (prin intervenție chirurgicală), cataracta poate cauza pierderea irecuperabilă a vederii, prin dezintegrarea cristalinului, ducând la complicații serioase. Uneori, cataracta se poate asocia și cu degenerescența maculară.

Diagnostic

Simptomele și o examinare a ochilor pot pune diagnosticul de certitudine pentru cataractă, inclusiv pentru tipul de cataractă care afectează ochiul. Se pot efectua, în funcție de situație și de eventualele patologii asociate ale pacientului, și anumite teste suplimentare.

Testul de acuitate vizuală folosește o diagramă oculară, pentru a măsura cât de bine este identificată o serie de litere. Ochii sunt testați pe rând, în timp ce un ochi este acoperit. Medicul stabilește gradul de afectare.

Examinarea cu lampa cu fantă permite medicului să vadă structurile din partea din față a ochiului. Se folosește o linie intensă de lumină, pentru ca medicul să vizualizeze corneea, irisul, cristalinul și spațiul dintre iris și cornee, pentru detectarea anomaliilor.

 

Examenul retinei este foarte important și se face în cadrul oricărui control oftalmologic, folosindu-se picături care dilată pupila (în fapt, produc o contracție puternică a fibrelor musculare radiale ale irisului).

Examenul ocular

Vederea este cel mai important simț, iar problemele legate de aceasta afectează radical viața. Cele mai multe dintre afectiunile oculare grave, care duc la afectarea ireversibilă a vederii sau la orbire, evoluează lent, iar simptomele apar în fazele foarte avansate ale bolilor. În aceste condiții, examenele oculare periodice pot salva vederea, pot corecta problemele minore, care, neidentificate, se agravează. Aproape toate bolile oculare pot fi tratate, dacă sunt descoperite la momentul optim, fără a afecta calitatea vederii.

Copiii trebuie să facă un control oftalmologic complet până la vârsta de trei ani. În felul acesta, pot fi identificate timpuriu și tratate unele probleme oculare frecvente: de la cataractă juvenilă până la ochiul leneș. Un al doilea examen complet trebuie realizat în jurul vârstei de cinci ani, înainte de a începe școala. Dacă există antecedente familiale cu probleme oculare, investigațiile preventive ale copilului trebuie realizate anual.

Chiar dacă nu există niciun fel de simptome legate de calitatea vederii, este recomandat un examen oftalmologic complet la fiecare cinci ani, între vârsta de 10 și 30 de ani, la fiecare doi-patru ani de la 30 la 55 și o dată la trei ani, de la 56 la 65 de ani. După această vârstă, controalele oftalmologice, dacă nu apar simptome sau dacă nu există boli oculare, trebuie să aibă loc la fiecare doi ani.

Persoanele cu antecedente legate de boli oculare în familie (în special glaucom și cataractă), care poartă ochelari sau lentile de contact pentru corectarea diferitelor vicii de refracție, dar și cele care suferă de boli cronice, care pot crește riscul afecțiunilor la nivel ocular (terapia cu steroizi pentru diferite maladii, diabetul, tensiunea arterială crescută, bolile metabolice, bolile autoimune), trebuie să efectueze controale oftalmologice mult mai frecvent, chiar dacă nu există simptome.

Dacă în urma controlului de specialitate, ți-a fost prescrisă o rețetă de ochelari, descoperă gama noastră de OCHELARI DE VEDERE și află ce ți se potrivește cel mai bine.

Tratament  

Diagnosticul de cataractă nu impune, obligatoriu, tratamentul chirurgical imediat. Sunt situații în care evoluția acesteia este lentă, iar ochelarii potriviți pot fi de folos și oferă o calitate bună a vederii, inclusiv pe timp de noapte. Dar când ochelarii de vedere nu mai sunt suficienți, singurul tratament eficient pentru cataractă rămâne intervenția chirurgicală.

Decizia intervenției aparține medicului și pacientului, în egală măsură, și depinde, deseori, de raportul dintre beneficii și riscuri, care pot varia de la pacient la pacient. Întârzierea procedurii, în general, nu va afecta recuperarea vederii, atâta vreme cât nu este excesiv de tardivă.

Dacă operația de cataractă se amână, sunt necesare examene periodice care să monitorizeze evoluția afecțiunii. Pe de altă parte, trebuie spus că operația de cataractă în sine este foarte simplă, iar riscurile operatorii sunt minime.

Operația de cataractă

Operația de cataractă implică îndepărtarea cristalinului compromis și înlocuirea lui cu o lentilă artificială clară. Aceasta, numită lentilă intraoculară, este poziționată în același loc cu lentila naturală. Există situații când implantarea cristalinului artificial nu este posibilă, iar în aceste cazuri, procesul de focalizare a luminii se face cu ajutorul ochelarilor sau cu lentile de contact.

Operația de cataractă se face, în general, în ambulatoriu, ceea ce înseamnă că nu este necesară internarea în spital după procedură. În timpul operației, se folosește un anestezic local, pentru a amorți zona din jurul ochiului. Operația durează, de obicei, sub o oră. Se procedează la o mică incizie, de ordinul milimetrilor, în partea din față a ochiului, uneori, cu ajutorul unui laser. Se lichefiază cristalinul cu ultrasunete, apoi este aspirat. Se introduce, pliat, cristalinul sintetic (fabricat din plastic, silicon sau acril – care este adaptat astfel încât să preia funcția de lentilă necesară pentru o focalizare corectă, pe retină, a imaginilor), fiind poziționat în capsula cristalinului, apoi se lipește incizia.

În cazul în care este necesară intervenția chirurgicală la ambii ochi, al doilea va fi operat după ce primul ochi este vindecat, deci la un interval de opt-zece săptămâni.

Complicații posibile

Efectele secundare sunt rare, în 90% din cazuri operația fiind un succes deplin. Ceea ce ar putea complica recuperarea postchirurgicală sunt următoarele situații:

  • infecție oculară sau edem;
  • sângerare;
  • dezlipirea de retină;
  • pleoapă căzută, ca efect al anesteziei;
  • creșterea temporară a presiunii oculare la 12-24 de ore după operație;
  • deplasarea cristalinului artificial;
  • recidiva, numită cataractă secundară, produce opacifierea capsulei posterioare, poate să apară la un interval de timp ce variază de la câteva săptămâni la câțiva ani după operația de înlocuire a cristalinului, la ambii ochi sau doar la unul.

Precauții după operație

Timp de câteva zile după operație, poate fi prezentă senzația de mâncărime sau durere locală. Poate apărea și o sensibilitate crescută la lumina puternică. Senzațiile neplăcute dispar în câteva zile. Se folosesc picături locale pentru a preveni infecția. Sunt interzise ridicarea de lucruri grele și exercitarea de presiune asupra ochiului. Medicul poate recomanda protecția ochiului în timpul somnului.

După operația de cataractă, este posibil să fie necesară purtarea de ochelari. Aproximativ 90% dintre oameni văd bine după operația de cataractă, iar deficiențele se corectează prin ochelari cu dioptriile potrivite.

Controalele medicale după operație sunt obligatorii și necesare, pentru a preveni sau rezolva eventualele probleme. Cataracta secundară se rezolvă cu ajutorul laserului și nu este necesară o nouă intervenție chirurgicală.

Prevenție  

Nu există nicio modalitate sigură de a preveni cataracta, dar câteva măsuri pot reduce substanțial riscul apariției ei.

Unele cercetări arată că un consum de alimente bogate în antioxidanți, precum vitaminele C și E, poate ajuta la prevenirea cataractei sau îi pot încetini evoluția. Luteina și zeaxantina, carotenoizi și antioxidanți naturali, se găsesc în concentrație mare în țesutul ocular și au rolul de a proteja cristalinul, retina și macula împotriva radicalilor liberi și razelor UV, dar îmbunătățesc și circulația oculară, menținând o vedere sănătoasă.

Fumatul este un factor de risc care poate fi eliminat, renunțând la acest obicei. Este dovedit că fumatul crește concentrația de radicali liberi la nivelul ochiului, iar asta favorizează cataracta.

Ochelarii de soare sunt o măsură de protecție simplă și foarte eficientă. Lumina ultravioletă (UV) poate provoca modificări ireversibile la nivelul cristalinului. Ochelarii eficienți cu adevărat sunt cei care blochează 99% până la 100% din razele UVA și UVB și ecranează 75% până la 90% din lumina vizibilă.

Se recomandă menținerea sub control a nivelului de zahăr din sânge și a diabetului, prin teste periodice ale nivelului glicemiei și o dietă corectă.

Cataracta nu mai este o fatalitate, deoarece intervenția chirurgicală este simplă, tehnica folosită asigură o rată de succes foarte ridicată, iar recuperarea vederii după operație este spectaculoasă. 

Sursa foto: Shutterstock